Beţia puterii e diferită de cea obişnuită. Nu-l duce pe beţiv într-un cotlon, la culcare, ci îl varsă la groapa istoriei.
Am mai scris despre cazul Marius Oprea. Se va întoarce acolo unde îi e locul, cercetarea de teren, dezgroparea victimelor şi destăinuirea vinovaţilor. Ipocriţii care se agită în numele revoluţiunii, al reacţiunii, în numele sfintelor moaşte şi principii, zic că e restauraţie. Dacă e, apăi e normal, căci revoluţia franceză s-a întrecut în tăieri de capete şi masacre. Nu îmi convine că dl Tismăneanu, cu prietenia căruia m-am mândrit, a rămas fără coledzi. Nici nu mă bucur că s-a făcut dreptate, pentru că e politică. Ce mă mâhneşte e amestecul nepermis al orgoliilor "intelectuale" în ciorba deciziilor de partid şi de stat. Mă revoltă şi azi minciuna autorităţilor române, escamotând un act abuziv. IICCMER nu s-a înfiinţat, prin contopire, la recomandarea FMI. Nu s-au tăiat cheltuielile. A venit o clientelă lacomă, la fonduri dublate! "Anti-comunismul" a fost un parc al plăcerilor cu protocol zero. Institutul a fost populat cu politruci gata să se recalifice la locul de muncă, cu maşină cu şofer la scară şi puf de cinci stele. Dar, cum spuneam, nu jubilez. Rocada politică a fost instituţionalizată în 2010, iar următorii guvernanţi îi vor zbura pe actualii funcţionari ca pe nişte măsele stricate. Deci nu-s mulţumit în mulţumirea mea.
În schimb, băieţii de la butoane au început să uite. Sau îşi aduc aminte numai ce le convine. Recentul circ cu Adrian Năstase, că o fi slugărnicie, c-o fi protecţie, tot ciorba reîncălzită a ilegalităţii de sus în jos e. Dl Năstase se poate da de ceasul morţii, o poate chema pe Laura Codruţa Kövesi în ajutor (căci s-a exprimat cu vorbele lui), tot trofeu incalificabil al "calităţii" va rămâne în ochii publicului. Ceea ce se câştigă în fundătura legalităţii se pierde automat în conştiinţa publică.
În s