Am ajuns aseara acasa si primul lucru pe care l-am facut a fost sa deschid televizorul, in speranta de a afla mai multe detalii despre marele succes al lui Cristian Mungiu si a echipei sale la Cannes.
Ei bine, televiziunile de stiri vorbeau despre Lucian Bute. Fie ca ii organizasera o elegie (Realitatea Tv), fie ca il demolau violent, pana la fundatie (B1TV si A3). Nu sunt adeptul niuneia dintre tabere. Din punctul meu de vedere, de om care nu este interesat de box si, evident, nici nu se pricepe la el, Lucian Bute nu e nici inger cazut, nici impostor demascat. Este un sportiv invins. Atat si nimic mai mult si trebuie tratat ca atare.
Sigur ca in jurul meciului sau cu Froch s-au tesut multe pasiuni, inteleg ca au fost pariati multi bani, dar acesta sunt interese private ale celor care nu au decat sa-si roada unghiile. Din punctul de vedere al interesului public, nu al curiozitatii publice, Lucian Bute este un sportiv infrant, a esuat si trebuie lasat in pace sa-si digere esecul si, eventual, sa se pregateasca pentru revansa, fara balade, fara acuzatii.
Interesul public ar fi trebuit sa mearga spre succesele sfarsitului de saptamana. In primul rand, cele inregistrate la Cannes de Cristian Mungiu, Cosmina Stratan si Cristina Flutur, cu atat mai mult cu cat ele nu vin ca niste accidente fericite. Ele sunt confirmari ale unei valori deja certe a cinematografiei romanesti.
In loc sa aflu totul despre chilotii si incaltarile lui Lucian Bute, as fi vrut sa aflu cat mai multe, si nu ma refer la barfe si senzationalisme, despre cele doua actrite premiate la Cannes, din pacate mai degraba anonime in Romania. N-a fost vreme? Ba a fost vreme, cat a durat festivalul de la Cannes, timp in care in loc sa numaram minutele pana la meciul lui Lucian Bute puteam sa ne documentam despre echipa si filmul lui Cristian Mungiu.
Dar
