Iunie 2004. Aveam 19 ani şi vorbeam franceza de la 7. Sigur, mama e profesoară de franceză, aşa c-o să spuneţi (cum mi-a zis mie toată lumea mereu): „a, păi de aia vorbeşti aşa de bine!”. De aia, dar şi pentru că am avut încă o profesoară genială, prietenă de-a mamei, care a ştiut mereu ce trebuie să-i spui unui copil ca să se-ndrăgostească de Franţa. Am crescut cu Tintin, Asterix, Funès, cînd mă prindeau controlorii fără bilet în tramvaiele din Iaşi, începeam să vorbesc în franceză şi mă lăsau în pace, am crescut şi mai mare cu Flaubert, Truffaut, Queneau, Brassens. Şi într-o zi am aflat că Bernard Pivot, care pentru mine era un rock star al culturii franceze, vine la Iaşi ca să fimeze o ediţie specială a emisiunii sale de pe France 2, „Double Je”, şi că vrea să mă aibă printre invitaţi. Stupoare şi cutremur, vorba lui Amélie (Nothomb), am intrat în panică şi n-am mai ieşit din ea. Ce să caute o fată de 19 ani alături de directorul Bibliotecii Centrale din Iaşi, de criticul Alex. Leo Şerban (singurul ne-ieşean de pe listă), de directorul editorial de la Polirom sau redactorul-şef de la TVR Iaşi? Mai rău, ce să caut eu într-o emisiune în care-au mai fost invitaţi Julian Barnes, Andrei Makine, Jorge Semprum, Jane Birkin, Brian Molko?

DE ACELASI AUTOR Prizonierii conştiinţei noastre Terry GILLIAM: «Don Quijote are o obsesie pentru mine!» - interviu Avem un fel de „deltă“. Cum procedăm? Cinci povestitori de mare clasăM-am gîndit să mă apuc repede să fişez nişte istorii ale literaturii franceze şi nişte dicţionare de expresii, dar cum eram proaspăt îndrăgostită, n-am mai făcut nimic şi-am aşteptat dezastrul. În locul lui însă, a apărut cea mai prietenoasă şi mai profesionistă echipă de filmare pe care am cunoscut-o vreodată şi un Bernard Pivot atent cu toată lumea, cald, senin, cucerit de Iaşi şi de poveştile lui. Am vorbit despre surparealişti, teatru, Zazie