Situaţia în care se afla acum televiziunea publică merită o analiză atentă, pe mai multe planuri. Sigur că se impune o analiză managerială şi e nevoie de soluţii pentru ca instituţia să poata fi pusă pe picioare. Dar fenomenul care a avut loc la TVR impune, cred eu, şi o meditaţie de natură politică. Niciodată televiziunea publică nu a fost mai "naţională”, în sensul că ea a devenit imaginea, în mic, a jafului şi a obrăzniciei inconştiente ce au afectat toată ţara, judeţ cu judeţ şi comuna cu comuna. Ţara e în faliment. La fel e şi TVR.
La sfârşitul lui 2004, finalul "epocii Năstase", despre care se spune că a distrus presa românească şi a transformat-o în "sluga" (l-am citat pe Traian Băsescu, din şueta cu românii de la Chicago), TVR avea un profit anual de 20 de milioane de euro şi în conturi mai mult de 15 milioane. Erau în derulare mai multe programe de modernizare şi retehnologizare. Astăzi, dupa sapte ani de televiziune "jucătoare" în slujba lui Băsescu, TVR are datorii de 150 de milioane de euro şi probleme structurale ce determina o creştere, în continuare a acestei datorii. Am preluat aceste date dintr-o scrisoare deschisă, extrem de dură, adresată de Valentin Nicolau lui Traian Băsescu. Cauzele acestui dezastru s-au acumulat în timp şi merită analiza managerială despre care vorbeam. Dar concluzia generală nu poate fi decât una singură: vreme de şapte ani, puterea portocalie a cerut obedienţa televiziunii publice şi a oferit, în schimbul ei, dreptul la jaf. Ca şi în alte domenii...
Oameni atent selectaţi primeau sume uriaşe, mult mai mari decât la posturile private, ca sa facă emisiuni de propagandă inutilă sau să producă divertisment depăşit de toată concurenţa şi care nu aducea îndărăt banii investiţi. În plin dezastru financiar, au continuat angajările şi, mai mult, au continuat să apară noi canale ale postului public, gândite dibaci, la ca