O piesă despre „meşteşugul vieţii“
Nu ştim dacă traducerea titlului acestei piese a dramaturgului israelian Hanoch Levin este cea mai potrivită intenţiilor autorului, fiindcă în limba română meşteşug e ceva mai aproape de tehnică, de îndemânare şi deprindere, ceva de soiul ştiinţa (vieţii), şi nu de trăire, inspiraţie sau intuiţie, pentru a-l putea asocia cuvântului viaţă. Aşadar, dacă ne-am lua după titlu, am putea crede că acest frumos şi melancolic poem ar putea fi mai degrabă o reţetă dedusă din previziuni astrologice sau calcule meschine. Dacă vedem spectacolul de la Teatrul Bulandra însă, în regia lui Felix Alexa, vom avea cu totul altă percepţie şi vom simţi piesa lui Hanoch Levin ca pe o uimitor de adevărată replică la ceea ce s-ar putea numi meseria de a trăi. E adevărat că la sfârşitul vieţii, sau aproape de el, situaţie în care se află protagoniştii – un cuplu tipic familiei israeliene, covârşit de consecvenţa şi fidelitatea faţă de îndatoririle matrimoniale – şi privind retroactiv, devenim mai înţelepţi, mai critici, sau defetişti. Momentul bilanţului e întotdeauna dur, iar culpabilizările nu încetează să se manifeste. O concluzie pripită precum aceea că aici, ca şi în viaţă, triumfă deriziunea, decepţia şi inutilul e repede contrazisă de autor, care introduce ca pansament zâmbetul amar, duioşia şi, evident, şicana ironică. Din tot acest aliaj pândit de perspective tragice iese, în cele din urmă, o pledoarie tandră şi umană pentru viaţă, pentru viaţa în doi, culmea, aceea care părea a fi încurcat destinul familiei Popoh, împotriva singurătăţii pe care nu are curajul să o ia în piept bărbatul şi pe care o suportă cu atât mai greu vecinul Gunkel, care bântuie fantomatic pe la ferestrele celor doi în miez de noapte după un... antinevralgic!!! Mare meşter în crearea de discursuri dramatice credibile, cunoscutul dramat
