Elveţia sprijină România atât la nivel instituţional, cât şi prin iniţiative particulare. Cu prilejul unei călătorii de informare organizată de Ambasada Elveţiei, am făcut cunoştinţă cu un astfel de program.
În cadrul Contribuţiei pentru Extindere, un acord încheiat cu Uniunea Europeană în scopul sprijinirii noilor state membre, Confederaţia Elveţiană alocă României 181 de milioane de franci elveţieni până în 2014, pentru a reduce discrepanţele sociale şi economice între statele din interiorul UE. Fondurile elveţiene, mai uşor de accesat decât cele din partea UE, vizează domenii precum siguranţa (accederea la Spaţiul Schengen, lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate), sănătatea (medicina de urgenţă, terapie intensivă pediatrică, servicii integrate la nivel de comunităţi), implicarea societăţii civile (proiecte de mediu şi sprijin pentru ONG-uri), parteneriate instituţionale şi dialog social, incluziunea romilor şi a altor grupuri vulnerabile, burse pentru cercetare şi educaţie.
Dincolo de acest program de stat, există o mulţime de proiecte particulare, care sprijină România „la firul ierbii“. Unul dintre acestea vizează exploatarea eficientă şi durabilă a pădurilor.
Acum câţiva ani, Bernhard „Bence“ Freiherr von Puttkamer a fost angajat să administreze pădurile retrocedate unei familii din Zăbala (judeţul Covasna). Ce l-a frapat pe tânărul inginer silvic de origine germană a fost modul haotic în care românii exploatau lemnul din pădure, prin nerespectarea unor reguli minimale, printre care: stabilirea direcţiei în care un copac trebuie să cadă după ce e tăiat, astfel încât să nu afecteze arborii din apropiere, curăţarea trunchiului de crengi înainte de a fi scos din pădure, pentru a nu distruge vegetaţia din jur în timpul transportului şi, nu în ultimul rând, măsuri de siguranţă pentru lucrătorii for
