În 18 ani de box, Lucian a mai trecut prin momente grele care l-au adus în pragul renunţării la sport. A ştiut să se scuture de incertitudini şi să se întoarcă în ring mai puternic, mai motivat, aşa cum promite şi acum

Pe calea pugilistică a lui Bute nu a curs numai lapte şi miere, mai ales în perioada când gălăţeanul urca în ring echipat cu cască şi maiou. După fiecare eşec, Lucian a avut însă puterea să se scuture de incertitudini şi să revină mai puternic, mai motivat. Mister KO ştie reţeta, testată cu succes de trei ori până acum, şi promite să o aplice şi acum, după înfrângerea dramatică de la Nottingham. ProSport rememorează momentele de cumpănă ale campionului român şi revenirile sale spectaculoase.

1999: Dorel, ratarea JO şi gândul retragerii

19 ani din viaţă îşi închiseseră bucla, iar pentru un adolescent din Pechea competiţia celor cinci cercuri şi îndepărtatul Sydney reprezentau o certificare a valorii. În meciul decisiv de selecţie pentru Jocurile Olimpice, Bute intra în ring contra lui Dorel Simion, la Piteşti. Doi pugilişti diferiţi, firi opuse.

Uşa avionului spre Antipozi trebuia să se închidă în faţa unuia dintre ei. Cel care a rămas să vadă competiţia olimpică din faţa televizorului a fost Lucian, deşi mulţi au spus că el merita victoria atunci. S-a retras ca într-o vizuină, acasă la Pechea, la adăpostul glasului părintesc al părinţilor Maricica şi Ştefan. Exact ca acum. Casa din Pechea n-a fost punctul terminus al carierei sale, cum nu va fi nici acum…

2003: Thailanda, călăul kazah şi KO-ul groaznic

Sfârşitul carierei la amatori avea să se producă în cea mai populară destinaţie turistică din Asia. Descoperirea tainelor muay-thaiul, influenţele budhiste sau bucătăria thailandeză nu exercitau o atracţie magnetică asupra campionului călit în sala lui Felix Păun. Mintea