Prin relatările experienţei sale temerare în Rusia, Albert Londres şi-a introdus ascuţitul său stilou în rănile regimului sovietic.
Albert Londres a fost unul dintre cei mai mari reporteri ai presei franceze din prima jumătate a secolului trecut. S-a născut la 1 noiembrie 1884, în cochetul oraş Vichy, devenit celebru, simbol destul de detestat în Franţa. Tatăl său plecase din departamentul gascon Haute-Garonne. Patronimul său a fost iniţial Loundres, de la un termen basc ce desemnează zonele umede sau mlaştini. Ulterior, ziaristul şi l-a schimbat în forma care l-a făcut cunoscut.
Cea dintâi mare lovitură avea s-o dea la începutul primului război mondial, când, în calitate de corespondent de război, a fost trimis să relateze confruntările din zona oraşului Reims, descriind incendierea în 19 septembrie 1914 a celebrei catedrale de către un bombardament de artilerie german. Reportajul său, apărut după două zile, avea să anunţe un mare ziarist de investigaţie şi să pună jaloanele unei cariere extraordinare, a cărei principală calitate a fost tocmai prezenţa curajului. Curaj de a se strecura în locurile cele mai inospitaliere în căutarea adevărului. Profesiunea sa de credinţă se rezuma la cuvintele: „Sunt convins că un jurnalist nu este un copil de cor şi că rolul său nu este de a sta în spatele procesiunii, cu mâna în coşul cu petale de trandafir. Meseria noastră nu constă în a provoca plăcere, nici de a provoca durere, ci de a introduce stiloul în rană“. Iar în Rusia sovietică a găsit suficiente răni pentru a-şi introduce ascuţitul stilou.
După relatările experienţei sale în Rusia, Albert Londres a mers în Asia (1922), descriind viaţa cotidiană din Japonia, nebunia din China sau acţiunile politice ale lui Nehru şi Gandhi în India britanică. În 1923 s-a îndreptat către Guyana Franceză, condamnând în termeni duri condiţiile carcerale groaz
