- Editorial - nr. 102 / 29 Mai, 2012 Desi, dupa evenimentele din decembrie 1989, maghiarii din Romania "participand direct si fara intrerupere, ca membri cu drepturi depline in toate compartimentele vietii de stat – Parlament, Guvern, Justitie –, atat la nivel central, cat si local, totusi nu prididesc sa se planga pe la «Inaltele Porti» ale Europei si SUA ca nu le sunt respectate drepturile”. Care drepturi nu le-au fost respectate? Oare ce drepturi nu au ei? Pe alocuri au chiar mai multe decat romanii majoritari! Numai in domeniul drepturilor lingvistice, cum recent recunostea, la Cluj-Napoca, printr-o brosura tiparita, chiar secretarul general al UDMR, numarul lor depaseste 64! Maghiarii din Romania, desi minoritate conlocuitoare, au senatori, deputati in Parlamentul de la Bucuresti, au participat la guvernare sau au fost mereu in preajma scaunului puterii din 1990 incoace, avand si un vicepremier, pe Marko Bela, ministri ai Mediului, Sanatatii, Culturii, secretari de stat, directori prin ministerele cele mai importante, prefecti, subprefecti, presedinti de consilii judetene, o sumedenie de consilieri judeteni si locali, sefi de servicii descentralizate! Acestea nu sunt drepturi? N-au ei destule edituri, carti, reviste, ziare in limba maghiara, nu au teatre, case de cultura, studiouri de radio si televiziune? Nu au ei scoli in limba maghiara, de la gradinita pana la licee, facultati in universitati (16 cu predare in maghiara!)? Si totusi! Ei mereu se plang, tipa, ca din gura de sarpe, ca nu le sunt respectate drepturile politice, criticand Romania ca "le ameninta supravietuirea”, ca "le sugruma dreptul la educatie si formare intelectuala”, culminand, apoteotic, in plangerile, in smiorcaielile lor minoritare, plecand dintr-o nestapanita alergie, cu protestul ca, prin Legea fundamentala, Constitutia tarii, "Romania este stat national, suveran si unitar”. Adica, mai