Dacă am putea să legăm prestațiile primarilor de sector și de condițiile pe care le asigură pentru cei care contribuie la bugetul lor, nu doar pentru cei care primesc pomeni din același buget, cred că am face un mare pas înainte înspre principiul reprezentării echitabile.
Când am fost în SUA la o bursă, acum câțiva ani, am întâlnit oameni și organizații foarte atașați principiului „No taxation without representation“. Adică orice plătitor de taxe ar trebui să beneficieze de o voce care să-i reprezinte interesele în fața colectorului de taxe. La câtă lipsă de reprezentare există în România, cred că acest principiu ar putea beneficia de o nouă interpretare.
Ideea mi-a venit văzând unul dintre afișele electorale ale lui Andrei Chiliman, primarul în funcție al Sectorului 1 din București, care candidează pentru un nou mandat. Sloganul lui era „Rămân la datorie, cu aceeași implicare“. Cuvântul „implicare“ e îngroșat și subliniat.
Eu nu locuiesc în Sectorul 1, deci nu voi putea vota acolo. Dar mi-aș fi dorit foarte mult. Asta pentru că lucrez în Sectorul 1 și, deci, petrec acolo cam tot atâta timp cât petrec acasă. Biroul meu e într-o clădire nou construită de pe Platforma Pipera. Nu am cifre exacte, dar am motive să cred că zona străzilor adiacente Platformei Pipera găzduiește cea mai mare aglomerare de angajați din Sectorul 1 și cei mai importanți contributori economici privați la bugetul primăriei de sector. Cu toate acestea, „implicarea“ domnului Chiliman a fost până acum de la zero în jos.
Zilnic, vin și pleacă din Platforma Pipera zeci de mii de angajați, majoritatea tineri, care își lasă acolo câteva luni pe an din viață ca să alimenteze cu taxe bugetul domnului Chiliman. Ei fac asta, de mulți ani, prin praf, noroaie, gropi și gunoaie.
La fiecare ploaie, nimeni nu mai trebuie să meargă la fitness, pentru că sărit
