„Din greşeli se învaţă“ – de acest lucru începe să se convingă şi lumea cercetării medicale, într-o perioadă în care preocuparea pentru factorul de impact al revistelor şi numărul de citări al articolelor face ca doar studiile reuşite să iasă la iveală. Despre publicaţiile ce recunosc importanţa împărtăşirii eşecurilor, aflăm în articolul dnei dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu, laJurnalul unui medic cosmopolit.
Succesul cercetătorilor şi universitarilor se măsoară, printre altele, şi prin cuantumul publicaţiilor de succes, adică articole apărute în reviste cu impact important şi intensiv citate. „Imboldul“ de a publica articole ştiinţifice pentru a corespunde normelor universitare şi goana după citări a ajuns să stăpânească lumea ştiinţifică şi universitară medicală. A fi citat este noua formă de dependenţă şi se spune că sunt cercetători şi universitari care, în fiecare dimineaţă, înainte să îşi înceapă activitatea zilnică, îşi verifică pe net indicele h (Hirsch, după numele naturalistului care l-a gândit). Revistele medicale publică, într-o succesiune rapidă, studii şi experimente care mai de care mai… esenţiale pentru progresul medicinii şi biologiei, aproape toate cu rezultate, concluzii şi sugestii favorabile, numai bune de pus în practică. În acelaşi timp, redacţiile resping destule articole relevante, deoarece se aşteaptă ca ele să nu fie citate prea des şi ar contribui, în acest fel, la degradarea factorului de impact al revistei. De regulă, revistele medicale publică în special rezultatele de succes, bune pentru creşterea prestigiului ştiinţific al autorilor. De obicei, aceştia nu doresc să îşi facă ştiute nereuşitele şi să investească timp sau alte resurse – punerea în formatul cerut, procedura de trimitere, scrisori de însoţire etc. – pentru a transforma un material cu rezultate nefavorabile într-un articol care să fie respi
