A trecut un an de când am arătat impostura celor care fac subiectele la bacalaureatul de limba română, creînd o industrie naţională de învăţat pe de rost lucruri absurde şi contribuind la proastele rezultate în testul OECD PISA, unde conducem detaşat în topul celor care ştiu să citească, dar nu înţeleg ce citesc. Evident, din cauza orientării greşite a programei spre educarea copiilor să devină nişte critici literari de ţară bananieră, nu nişte cetăţeni critici de ţară membră UE. Nu s-a schimbat nimic, şi zilele astea alte subiecte din acelaşi coş au fost extrase de aceiaşi anonimi a căror identitate e protejată de minister, indiferent cine îl conduce. La Facultatea de Litere din Bucureşti mi s-a spus că ei au încercat să protesteze, dar fără succes. Şi, mai nou, ministerul le-a luat din mână şi examenul de definitivat, că aşa ne descentralizăm noi, invers, luăm procesele transparente şi organizate subsidiar şi le transformăm în unele opace şi centralizate. M-aş fi aşteptat ca în acest an, de exemplu când s-a luat decizia asta (înainte de schimbarea de guvern) să pornească în România o mişcare puternică de reformat felul în care sunt predate limba şi literatura. Dar, ca de obicei, minus acest protest tăcut al celor de la Litere, nu s-a întâmplat nimic şi reforma a continuat paralel cu subiectul principal, identificat de doi tineri experţi SAR, Corina Murafa şi Claudiu Ivan într-un studiu pentru Banca Mondială, ca „un sistem educaţional şi ineficace, şi inechitabil" ( http://www.sar.org.ro/murafa-ivan/ ).

Asistăm de ani de zile la creşterea de facto a analfabetismului în şi prin şcoala românească. Nu exagerez, vreo jumătate din cei care îmi scriu din ţară zilele astea, unii publicişti celebri, despart „ţi" de la persoana a doua plural a verbului, de genul „Da-ţi-vă seama măcar în ceasul al doisprezecelea că intoleranţa dvs faţă de Băsescu a adus la putere un