Tipul dumneavoastră de discurs sugerează un acces de panică. Descoperim că românii ar fi mult mai eurosceptici în realitate, potrivit sondajelor, decît am crezut pînă acum, ceea ce este fals. Cîteva sondaje nu sînt indicatorii cei mai pertinenţi privind mersul lucrurilor în societatea românească în ceea ce priveşte relaţia cu celelalte ţări membre ale UE. Chiar şi această formulă – „o cale europeană sau o cale non-europeană“ – este cu totul falsă.

Dezbaterea, astăzi, trebuie să fie alta: ce facem cu proiectul european în continuare? Asta este marea problemă. Că nu există o cale europeană dată de la Dumnezeu. A existat un catehism al integrării, a existat o matrice intelectuală care a fost defectuoasă, ne-a dus într-un impas. În momentul de faţă, căutările sînt teribile pentru că nu avem răspunsuri bine conturate la problemele mari ale UE. Aş face cîteva remarci: 1) aceste sondaje, de fapt, exprimă interogaţii fireşti într-o societate democratică. Nu putem să aşteptăm ca cetăţenii români să fie precum o mulţime care intră într-o biserică şi ascultă o predică. Aşa ceva nu se poate, şi peste tot în Europa există un tumult extraordinar, sînt puse în discuţie lucruri importante. Există o respingere chiar a unor segmente importante ale formaţiunilor politice clasice, se vorbeşte despre un deficit demografic şi în relaţia Bruxelles-ului cu celelalte capitale, dar şi în relaţia dintre establishment-ul politic şi cetăţeni. Se vorbeşte, de multă vreme, de ani buni înainte de izbucnirea crizei, deci consider că aceste sondaje sînt o trezire la realitate, în ceea ce ne priveşte.

La ce ar fi trebuit să ne aşteptăm? Să vedem 80%, 90% susţinere faţă de un proiect european care era înţeles de mulţi numai ca simpla circulaţie a forţei de muncă? Aici avem nevoie de luciditate.

A doua remarcă pe care vreau s-o fac, şi asta vine din dezbaterea publică din Europa, est