Ce se întâmplă cu leul?! De ce se devalorizează leul!? Până unde se va duce leul?! Sunt întrebările care s-au auzit în ultimele săptămâni în opinia publică pe măsură ce leul a mers din minime în minime în raport cu euro. Explicaţia cum că am avea o economie slabă parcă am mai auzit-o, însă asta nu o ştim de azi de ieri, iar leul încă nu era

într-atât de jos.

Vin apoi argumentele oficiale, în special din zona Băncii Naţionale a României: deprecierea leului nu are cauze interne, ci este legată de turbulenţele financiare internaţionale care afectează percepţia investitorilor nerezidenţi asupra întregii regiuni. Şi apoi suntem invitaţi să contemplăm performanţa leului de a nu se devaloriza într-atât de mult în raport cu euro precum zlotul polonez sau forintul unguresc.

Cu o economie anemică, dependentă de fluxurile externe şi în bătaia tuturor vânturilor, explicaţia de mai sus este bineînţeles una corectă. Când e vreme furtunoasă pe mare investitorii caută un ţărm mai sigur decât insulele exotice (fie ele în Europa Centrală şi de Est), lesne de măturat de uraganul financiar. Aceste momente de turbulenţe externe sunt cele care antrenează puseele mai violente de depreciere a unor monede precum leul, aşa cum este cel pe care îl traversăm în momentul de faţă.

Există însă şi celălalt aspect: leul este pe un trend multianual de depreciere faţă de euro. Acesta nu este rezultatul crizei greceşti sau al unei panici de moment a investitorilor; tendinţa are cu adevărat cauze interne. Şi nu ţin atât de economia slabă - cum vine mai la îndemână explicaţia - ci de muntele de datorii denominat în euro pe care îl avem de achitat.

Explic. Când leul se depreciază înseamnă că vânzătorii de lei îi covârşesc pe cumpărătorii de lei. Sau altfel spus, când cumpărătorii de euro sunt precumpănitori vânzătorilor de euro, euro se apreciază în raport cu leul. Or, asta