S-a întâmplat luni, 14 mai a.c., în Salonul Artelor – doi experţi în studiul colinelor (preschimbate în trup de femeie, păstrătoare de miresme de floare), în redarea chipului omenesc, a albastrului de Veneţia (preschimbat în ape-oglinzi), a fragilelor flori care vor fi aflat că doar pe pânză pot înfrunta timpul, Horea Cucerzan şi Marian Condruz, au expus la Cercul Militar Naţional. Dacă despre cel dintâi am mai scris în „Viaţa medicală“, pe Marian Condruz ar cam fi trebuit să-l descoperim prin galeriile europene (de la Barcelona, Paris, Tours, Haga, Viena), înainte de a-l întâlni prin cele româ­neşti (Cluj, Bucureşti), cu escală prin Baltimore (SUA) şi Weidhofen (Germania). După studii serioase de specialitate urmate în ţară şi în Franţa (Academia Grande Chaumière), Marian Condruz abor­dează în creaţie un suprarealism în care vizibilul şi nevăzutul se cheamă şi-şi răspund folosind – în loc de sunete – culori şi forme. Modelele sale par descinse din alte vremi, peisajele au parfum de veşnică (ne)trecere, naturile statice au monu­mentalitate, caravelele înfruntă largurile nu după cum le-ar indica acul busolei, ci după rotirea-curgere a ceasornicului vremii fără de întoarceri. Două nume de referinţă în artele plastice româneşti, două stiluri diferite, două izbânzi. Expoziţia Horea Cucerzan şi Marian Condruz rămâne deschisă până la 18 iunie a.c. La Publicitate Sala Foaier a CMN, expune dr. Viorica Botezatu, membră a Cenaclului „Ion Ţuculescu“, medic-pictor ieşean, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, al cărei vernisaj a avut loc tot la 14 mai a.c. Lucrările sale par radiografii stranii ale unor umbre care-şi aduc aminte că au fost cândva fiinţe umane şi care ar vrea să-şi regăsească în noi, privitorii, chip şi asemănare, urmă de trecere în drumuri neîmplinite încă. Ai spune că memoria însăşi vrea să-şi recompună circuitele din semne şi simbol