Deschiderea trapei către subsolul psihicului uman a fost făcută de Carl Gustav Jung prin exerciţiul imaginaţiei active care luminează adevăratul Sine dezvăluit în procesul individuaţiei. Despre „Cartea roşie“ scrie dl dr. Alexandru I. Trifan.

Mesajul organelor corpului uman se exprimă prin funcţionarea lor. Una din manifestările inconştientului luat ca organ este geneza onirismului. Carl Gustav Jung a fost medicul şi psihanalistul cu intuiţia de primă importanţă în acest domeniu. Operele sale complete s-au îmbogăţit recent, prin publicarea traducerii în limba română, la Editura Trei, a monumentalului volum intitulat Cartea Roşie (Das Rote Buch / Liber Novus). Rădăcinile ei sunt înfipte în subteranul inconştientului, începând cu anul 1913, când Jung a început un experiment cu sine însuşi, devenit cunoscut sub apelativul: „confruntarea cu inconştientul“, care a durat până în 1930. Pentru a ajunge la fundamentele proceselor interioare, a elaborat tehnica de traducere a emoţiilor în imagini şi surprinderea fantasmelor apărute în subteran, metoda clasând-o ca „imaginaţie activă“. A decis să încheie experimentul în 1930 şi s-a dezinteresat de Cartea Roşie, rămasă neterminată, zăcând în sertarul biroului său zeci de ani. Pe lângă alte particularităţi, faptul că Jung nu a intenţionat explicit să tipărească scrierile conţinute în volum, păstrându-le într-un regim de intimitate şi mister, a sporit caracterul de literatură fantastic-onirică, dar cu un semn de întrebare privind traversarea repetată a graniţei dintre normă şi deviaţie.

Navigaţie cu repere onirice

Absurdul se recomandă prin imposibilul iraţional şi ilogic. El este o mare care înconjoară insula de mentalitate inferenţială, cauzală şi cel ce se aventurează pe ea se poate întâlni cu insanitatea. Cu instrumente de navigaţie sigure testate de un Self rezilient, cel îmbarcat în aventură se