La rubrica Ecran, dna Ilinca Belciu ne poartă prin lumea imaginată de Silviu Purcărete în„Undeva la Palilula“, debutul său cinematografic.
Palilula e un orăşel imaginar, fantomă, pierdut în mijlocul câmpiei valahe.
Un debut cinematografic aşteptat. O premieră care a stârnit toţi spectatorii de teatru şi nu numai. Cum arată Palilula cinematografică a lui Silviu Purcărete, regizorul de teatru care, de-a lungul a patruzeci de ani ai carierei sale, a reuşit să atingă niveluri nemaiîntâlnite şi nebănuite, îndrăzneţe şi mereu surprinzătoare? Puţin haotic şi greoi pentru un film, dar cu siguranţă spectaculos, inovativ, expresiv vizual, halucinant, complex. Lumea lui Purcărete a prins formă, sunet, glas, contur, imagine într-una dintre cele mai dificile producţii româneşti. Un loc pierdut pe hartă, aşa a început totul. Şi oameni încrezători în arta lui Purcărete, de la Tudor şi Oana Giurgiu (producători), Helmut Sturmer (scenograf consacrat prin Nunta de piatră), Dragoş Buhagiar (la primul său proiect cinematografic), Lia Manţoc (costume), până la actori de primă mână (Constantin Chiriac, George Mihăiţă, Horaţiu Mălăele, Ilie Gheorghe). Un proiect care datează din 2004 şi care abia în 2009 a intrat în producţie. 58 de zile de filmare, 40 de actori, peste 900 de figuranţi şi un nou-născut, peste 100 de broaşte vii, peste 50 de saci de zăpadă artificială, 150 de persoane în echipa de filmare, 53 de persoane prezente permanent pe platou. Şi, nu în ultimul rând, hala industrială Republica – un decor excelent, care a putut fi tranformat în stilul lui Purcărete. O fantasmagorie ce s-a transformat într-un proiect colosal, demn de invidiat pentru producţia românească de film. Mai mult de atât, pe lângă numeroasele zile de filmare în condiţii extrem de dificile, au urmat doi ani pentru postproducţie şi aducerea filmului la o durată suportabilă pentru publicul.
