Începem cu slujitorii. Moise Guran, cu a sa „Oră de business“, produce o impresie agreabilă, pe fundalul conversaţiei pe care o poartă cu un slujitor redutabil, în persoana lui Adrian Vasilescu, marele comunicator al Băncii Naţionale. Mai tânărul Moise străbate cu dezinvoltură marele deşert al crizelor şi recesiunilor, se mişcă firesc, asemeni peştelui în apă, printre concepte, tendinţe, grafice, dobânzi şi statistici, cu cifre mai mult sau mai puţin ancorate în realităţi prezente şi în realităţi viitoare. O face cu un umor de idei de care putem să ne molipsim, chiar vaccinaţi fiind. În duelul cu Adrian Vasilescu, se comportă ca un iniţiat. Nu se ascunde după întrebări şcolăreşti, pretextând, ca alţii, că vorbeşte în numele telespectatorilor care n-au depăşit nivelul de cunoaştere al unui impuber. Nu-l pune deci pe Adrian Vasilescu în situaţia de a răspunde cu amabilitate şi îngăduinţă, ca şi când subiectul n-ar fi fost bine tratat, pentru toată lumea, în manualele de cultură economică minimală. Multe dintre chestiunile abordate de Guran nici măcar n-au apucat să fie cuprinse în teorii închegate despre crize şi recesiuni. Trecutele crize majore şi recesiuni s-au declanşat, desfăşurat şi încheiat, altfel, nu erau asemeni celor de acum. Se discută despre criză, recesiune, trenduri, cifre Publicitate statistice, realităţi, dar mai ales despre modul în care Banca Centrală înţelege să gestioneze situaţia manevrând cantitatea de bani, cursul de schimb valutar şi dobânzile. Şi, nu în ultimul rând, despre felul în care Banca Naţională se străduieşte să provoace, prin cuvânt, comportamente dezirabile la actorii pieţei, militând şi în felul acesta pentru sănătatea noastră economică. Sănătate prin cuvânt. Nu e doar apanajul medicinii. Un loc important în dialogul celor doi îl ocupă statistica, această disciplină, cu privirea ei consecvent către înapoi