"Necivilizat", "neprietenos", barbar", "să-şi facă de cap", "antiromâneşti", "profasciste", "iresponsabilă", "duşmănoasă", "condamnabilă" - iată doar câteva dintre reperele Noii Ordini care guvernează dialogul româno-ungar în ultima vreme.
Iar dacă bufeurile verbale ale liderilor de la Budapesta şi Bucureşti vor menţine cadenţa, riscul ca totul să debuşeze într-un stupid şi periculos dialog al surzilor devine mai mult decât evident. Şansele sunt amplificate şi de faptul că vorbele aparţin unor înalţi oficiali din cele două ţări - prim-ministru român, preşedinte al Parlamentului ungar şi eurodeputat român.
De altfel, o recunoaştere solidă a faptului că s-a ajuns la un punct culminant în desfăşurarea retorică de forţe stă inclusiv în anunţata discuţie dintre cei doi premieri, Victor Ponta şi Viktor Orban.
Însă când asistăm la o alterare atât de vibrantă a relaţiilor româno-maghiare, alterare care şterge totodată pe jos cu exerciţiul interesant al şedinţelor comune dintre cele două guverne, nu poţi să nu te întrebi spre ce ne vom îndrepta de aici înainte?
Din 2010, de când FIDESZ a preluat guvernarea, iar extremiştii din partidul Jobbik s-au instalat confortabil în Parlament, consolidând astfel puterea premierului Viktor Orban, dosarul Budapesta s-a transformat pentru diplomaţia de la Bucureşti într-o castană, din nou, fierbinte.
Orban e cunoscut Bucureştiului ca un partener deloc comd încă din primul său mandat (1998-2002), astfel că diplomaţilor români le-a devenit clar că abordarea relaţiei cu Ungaria a intrat natural într-o nouă etapă.
Însă în timp ce puterea de la Budapesta şi-a şocat în mod repetat cetăţenii şi, evident, Europa, prin derapaje nepermise de la limitele inferioare ale democraţiei, la Bucureşti Opoziţia a început să promoveze şi ea un naţionalism primitiv şi oportunist. Crin Antonescu, Victor Ponta şi Adrian Năstase
