Citat de mii de ori pentru articolele sale, dl prof. dr. Victor E. Velculescu, de la celebra Universitate Johns Hopkins, este un nume recunoscut la nivel mondial pentru cercetările de oncogenomică. Parcursul personal şi profesional al unui posibil candidat la Premiul Nobel este dezvăluit în interviul realizat de dna Alice Ţuculescu.

Interviu cu prof. dr. Victor E. Velculescu

– Domnule profesor, mi-a rămas în memorie o secvenţă dintr-o pauză a lucrărilor unui congres internaţional organizat, cu ani în urmă, la Bucureşti, în incinta Parlamentului. Rumoare, personalităţi, blitzuri… Iar dv., cu o figură adolescentină, arborând un zâmbet generos şi totodată distant-amabil, parcă pe post de armură în faţa asaltului ziariştilor. Au înţeles că sunteţi o celebritate şi vă vânau. Conferinţa pe care aţi susţinut-o electrizase un auditoriu select şi avizat. Ce i-a impresionat pe acei oameni de ştiinţă veniţi din diverse părţi ale lumii? Virtuozitatea analitică a discursului, noutatea demonstraţiei ştiinţifice?… – Vă mulţumesc pentru că îmi amintiţi de această conferinţă. Mi-a făcut plăcere să particip la lucrările congresului de atunci şi să revizitez ţara. Am dorit să fiu prezent, în parte şi pentru a sublinia importanţa cercetării medicale din România, care a avut şi continuă să prezinte un mare potenţial. – Alegerea cercetării medicale a fost o soluţie de moment, o aventură sau, de la început… „un coup de foudre“? – Interesul meu pentru cercetarea în medicină a început cu o combinaţie între fascinaţia resimţită în faţa mecanismelor moleculare din celulele umane şi conştientizarea limitelor medicinii moderne. Această atracţie s-a cristalizat gradual în cursul facultăţii, cu aprecierea subiectelor de ştiinţe fundamentale, dar şi cu proiecte de cercetare propriu-zisă. M-am simţit atras de cercetare şi din dorinţa de a ajuta pacienţii. Ce po