Ipoteza unei executii in stil mafiot nu era considerata ceva serioas, la noi in tara. A fost impuscat un dealer de arme, prin 1993, un sef de clan a fost taiat cu sabia, la betie, dar sa dispara un sef de cabinet ministerial, nu prea s-a pomenit. Asa ceva n-ai fi auzit in urma cu 10 ani, a spus si Corina Dragotescu, cand s-a ingalbenit ecranul, la breaking-news-ul cu disparitia lui Codrut Marta. Multi glumeau, pe vremuri, cand in Bulgaria sau Ungaria explodau masini-capcana: la noi nu o sa vezi asa ceva! Nici macar infractorii nu sunt seriosi, decat sa plateasca un killer, mai bine dau o spaga si isi rezolva problemele. Cert este ca Romania, chiar daca era vazuta drept patria coruptiei, nu prea s-a confruntat cu crima.
S-a schimbat ceva, de poate fi luata in calcul, cu atata usurinta, ideea ca a disparut un individ aflat o vreme la varful ANAF? In primul rand, s-a schimbat ordinul de marime al mizei puse in joc. Scandalurile din anii 90 se masurau in sute de mii de dolari, au urmat milioane, la inceputul noului deceniu, pentru ca acum sa vorbim de zeci sau sute de milioane. Retelele implicate sunt tot mai complexe si au nevoie de sprijin extern, intr-o lume in care, dupa 9/11, a devenit tot mai greu sa muti banii dintr-o tara in alta. Iar, daca miza creste, cresc si riscurile.
Mai exista impresia, la nivelul opiniei publice, ca jaful din ultimii trei ani a depasit orice limite. Ca s-a furat pe fata, asa cum se intampla in orice dictatura, cand cei de la Putere cred ca nu vor da socoteala niciodata. Odata cu prabusirea regimului, a inceput stergerea urmelor.
Cititi intreg editorialul pe DC NEWS