Călătoriile au numeroase motivaţii şi îmbracă multiple forme. Dna Elena Solunca evocă, la Cartea confraţilor, o parte din voiajurile mediteraneene relatate de dl dr. Viorel Pătraşcu în cel mai recent volum al său.

Cine să ştie, poate există o genă a călătoriei câtă vreme omul parcă nu-şi află locul şi tot tânjeşte spre un altundeva, chiar dacă nu-şi reprezintă prea bine acel altundeva; poate călătoria este un reflex al acelei „nostalgii a paradisului“. Sau o fi vreun virus al călătoriei, de vreme ce, în zilele noastre, turismul este una dintre cele mai dezvoltate industrii din lume, care, dincolo de plăcere şi profit, ne aminteşte mereu cât de frumoasă este planeta pe care ne-a fost dat să trăim. Mai mult, turismul s-a diversificat până într-atât încât, bunăoară, vorbim de turism religios. Pentru mereu mai mulţi oameni, a călători este o dimensiune a stilului de viaţă postmodern, tratament pentru efectele stresului cotidian sau pentru a ţine departe, măcar pentru un timp, cohorta de nemulţumiri şi griji care ne invadează, trimiţându-ne într-un exil existenţial. Dar, a călători poate fi, pur şi simplu, o bucurie care sporeşte atunci când o dăruieşti semenilor, părtaşi făcându-i la peregrinarea prin alte locuri, cu alţi oameni, alte obiceiuri şi alte datini. Atunci, a călători este mai aproape de a cutreiera, păstrând ceva din gustul libertăţii şi chiar o bucurie echivalentă cu un plus de cunoaştere, o cunoaştere de sine îmbăiată în diversitate. Am enumerat câteva dintre motivele pentru care reîntâlnirea cu Viorel Pătraşcu şi recenta sa carte CU MEDITERANA LA POARTĂ. ITINERARE DE VACANŢĂ vine în întâmpinarea aşteptărilor ivite din cărţile precedente şi dă curiozităţii zboruri de lumină. Se cuvine să începem cu titlul, „Cu Mediterana la poartă“, puţin cam poznaş pentru un jurnal de călătorie, dar şi cheia în care lectura nu este doar un prilej