Situatia in care se afla acum televiziunea publica merita o analiza atenta, pe mai multe planuri. Sigur ca se impune o analiza manageriala si e nevoie de solutii pentru ca institutia sa poata fi pusa pe picioare. Dar fenomenul care a avut loc la TVR impune, cred eu, si o meditatie de natura politica. Niciodata televiziunea publica nu a fost mai "nationala”, in sensul ca ea a devenit imaginea, in mic, a jafului si a obrazniciei inconstiente ce au afectat toata tara, judet cu judet si comuna cu comuna. Tara e in faliment. La fel e si TVR.
La sfarsitul lui 2004, finalul "epocii Nastase", despre care se spune ca a distrus presa romaneasca si a transformat-o in "sluga" (l-am citat pe Traian Basescu, din sueta cu romanii de la Chicago), TVR avea un profit anual de 20 de milioane de euro si in conturi mai mult de 15 milioane. Erau in derulare mai multe programe de modernizare si retehnologizare. Astazi, dupa sapte ani de televiziune "jucatoare" in slujba lui Basescu, TVR are datorii de 150 de milioane de euro si probleme structurale ce determina o crestere, in continuare a acestei datorii. Am preluat aceste date dintr-o scrisoare deschisa, extrem de dura, adresata de Valentin Nicolau lui Traian Basescu. Cauzele acestui dezastru s-au acumulat in timp si merita analiza manageriala despre care vorbeam. Dar concluzia generala nu poate fi decat una singura: vreme de sapte ani, puterea portocalie a cerut obedienta televiziunii publice si a oferit, in schimbul ei, dreptul la jaf. Ca si in alte domenii...
Oameni atent selectati primeau sume uriase, mult mai mari decat la posturile private, ca sa faca emisiuni de propaganda inutila sau sa produca divertisment depasit de toata concurenta si care nu aducea indarat banii investiti. In plin dezastru financiar, au continuat angajarile si, mai mult, au continuat sa apara noi canale ale postului public, gandite dibaci, la ca
