Puştiul aflat la prima convocare la naţionala mare a reuşit aseară să aducă victoria României. Naţionala lui Piţurcă a arătat bine în faţa unei echipe care marca recent cinci goluri Germaniei

Pentru miile de gânduri ale lui Piţurcă nu se putea găsi un loc mai bun decât Elveţia. În liniştea uneori enervantă din Lucerna, selecţionerul a încercat să găsească răspunsuri pentru întrebările care vin fără oprire spre naţionala lui. Ce facem fără Mutu? Mai vine sau nu Săpunaru? Avem soluţii pentru preliminarii? Şi sunt doar trei exemple ce vin în cap la o primă gândire.

În faţa tricolorilor adunaţi de Piţurcă stă o echipă ciudată. O naţională a Elveţiei cu oameni care joacă meci de meci pe la cluburile tari din Europa, dar care nu pot să formeze un întreg pe măsura valorii lor individuale.

Problemele elveţienilor par să fie la nivelul fundaşilor laterali, Lichtsteiner şi Ziegler, care sunt, cel puţin în startul partidei, depăşiţi constant de ai noştri. Daniel Niculae scapă pe stânga, dar Grozav trăieşte prea puternic emoţia primului imn şi dă peste poartă din câţiva metri. Apoi Tănase îşi face culoar în bandă, dar din nou apare precipitarea la finalizare. Bourceanu, omul pe care Piţurcă îl cere insistent pentru şuturile de la distanţă, dă prea slab.

Avantaj doar la cornere

Treptat, tricolorii pierd ritmul. Din echipa care stătea aproape perfect în teren şi care îşi enerva adversarul cu un pressing avansat, naţionala devine o echipă înghesuită în propriul careu. Elveţienii au corner după corner, iar noi începem să existăm doar din recuperările isteţe de la mijloc. Ziegler e mai util în atac decât în apărare, dar trage pe lângă poarta lui Lobonţ. Barnetta apare de niciunde ca să le ia faţa lui Găman şi Chiricheş. Relaxarea lor, norocul nostru.

Debutantul-minune

Şi apare Grozav. Dup