BNR recomandă românului de rând să se împrumute în lei, moneda în care are veniturile, regulă care ar trebui să fie valabilă şi pentru stat. Din păcate, statul nu poate fi „constrâns” printr-un regulament de creditare şi atunci alege să se împrumute în dolari, remarcă revista Finanţiştii.
Trezoreria Statului a lansat la sfârşitului lunii ianuarie o emisiune de titluri externe de 1,5 miliarde de dolari, pe care a redeschis-o pentru 750 de milioane în februarie. La prima emisiune randamentul s-a situat la 6,875% anual, iar la cea de a doua la 6,45%. Problema este însă că pe 7 august, când va plăti primul cupon bianual investitorilor, Trezoreria va trebui să adauge la jumătate din dobânda medie de 6,73% şi costul deprecierii leului faţă de dolar, în condiţiile în care are venituri bugetare în lei.
La momentul actual, la 3,58 lei/dolar cursul se plasează cu 9-11% peste ratele de schimb de 3,29, respectiv 3,23 lei/dolar de la sfârşitul lunilor ianuarie şi februarie. Dar nu acesta va fi neapărat costul pe care îl va plăti România investitorilor în august. În contextul în care România aşteaptă o finanţare de un miliard de euro de la Banca Mondială, acesta poate duce cursul de la 4,46, la 4,38 lei/euro. În acelaşi timp însă euro se poate deprecia mai departe, la 1,2 dolari, ceea ce ar însemna un curs de 3,65 lei/dolar la început de august. Cu alte cuvinte, o dobândă de 6,73% raportată la jumătate de an, e „indexată” cu o depreciere de peste 10%, ceea ce face ca pentru împrumuturile luate de pe piaţa americană să se plătească circa 15%. Dar asta, reiterăm, pe jumătate de an - pentru că anual dobânda se ridică la 26%. O dobândă mult peste costurile la care se împrumută statul de pe piaţa românească în lei, care se dovedeşte a fi mai lichidă şi matură din moment ce România se împrumută la preţuri în scădere de pe piaţa internă şi în creştere de pe cea externă. @N
