Complicaţiile pulmonare ale cirozei hepatice sunt sindromul hepatopulmonar şi cel portopulmonar. Ultima entitate este descrisă într-un amplu articol, semnat de dna dr. Crina Roman şi dnii prof. dr. Dumitru Zdrenghea şi prof. dr. Dan Lucian Dumitraşcu.
Ciroza hepatică reprezintă stadiul final al tuturor afecţiunilor hepatice cronice, de orice cauză. Aceasta presupune existenţa concomitentă a fibrozei şi a regenerării nodulare hepatice. Cele mai frecvente complicaţii la pacienţii cu ciroză hepatică sunt reprezentate de ascită, peritonita bacteriană spontană, hemoragia variceală, insuficienţa renală şi encefalopatia hepatică. De asemenea, la aceşti pacienţi se descriu şi două complicaţii pulmonare: sindromul hepatopulmonar şi cel portopulmonar. În cele ce urmează, vom descrie hipertensiunea arterială pulmonară din ciroza hepatică.
În ciroza hepatică se întâlnesc frecvent anomalii vasculare pulmonare care constau în dilatarea patului vascular pulmonar, şunturi intrapulmonare şi rezistenţă vasculară pulmonară scăzută. Sindromul hepatopulmonar reprezintă rezultatul final al acestor modificări şi este întâlnit la aproximativ 30% din pacienţii cu ciroză hepatică avansată, pe când hipertensiunea portopulmonară, mai rar întâlnită, se caracterizează prin rezistenţă vasculară pulmonară crescută (1). În clasificarea recentă a hipertensiunii pulmonare Dana Point, hipertensiunea portopulmonară este inclusă în primul grup al hipertensiunii arteriale pulmonare, grup ce cuprinde şi hipertensiunea pulmonară idiopatică (2).
Definiţie
Hipertensiunea portopulmonară reprezintă hipertensiunea arterială pulmonară asociată hipertensiunii portale, cu sau fără boală hepatică subiacentă, în absenţa altor cauze de hipertensiune arterială pulmonară. Totuşi, ciroza hepatică este cea mai frecventă cauză de hipertensiune portală (3), doar o mică parte din pac
