În România se schimbă guverne, preşedinţi, şefi de partide. Doar el e neclintit: din 1990 lider al Federaţiei Sindicatelor Libere şi Independente din Petrol şi Energie (FSLIPE), iar din 2010 şi prim-vicepreşedinte al Cartelului CNSLR Frăţia. Numai că, pe măsură ce el îşi întăreşte poziţia ca un ales pe viaţă, acumulând o avere fabuloasă din căpuşarea Petrom şi a sindicatelor, angajaţii din industria petrolieră s-au împuţinat dramatic.

Aşa este descris chiar de sindicalişti temutul Liviu Luca, personaj faimos graţie prieteniei cu nu mai puţin celebrul Sorin Ovidiu Vântu, "părintele" FNI, căruia i-a pasat 330 milioane de euro din banii sindicatelor, sifonaţi apoi prin conturile trustului de presă Realitatea şi ale unor firme offshore cu sediul în paradisul fiscal cipriot.

Mogulul şi totodată groparul sindicalismului din România a descins săptămâna trecută şi în Bihor, la Suplacu de Barcău, pentru a forţa sindicatul reprezentativ de la Schela de extracţie a OMV să se subordoneze unei organizaţii pe care a inventat-o toamna trecută, pe când era arestat pentru falimentarea Petromservice, firma-sindicat prin care a "supt" o zecime din activele fostei Societăţi Naţionale Petrom, adică circa 5-6 miliarde de euro, potrivit estimărilor.

Înarmat cu forţa dată de numărul sindicaliştilor supuşi sieşi, Luca vrea să fie, precum Jimmy Hoffa în America, singurul care negociază cu patronatul austriac al fostei firme de stat. Dar nu pentru a apăra drepturile muncitorilor, ci pentru a le "vinde" în schimbul unor afaceri grase oferite de companie, ca un fel de taxă de protecţie, SRL-urilor controlate de el personal ori prin liderii-marionetă care îl secondează. Încălcând astfel şi etica sindicală, şi cea antreprenorială, care interzice dubla ipostază de sindicalist şi patron în aceeaşi industrie.

Peştele mic înghite peştele mare

Răzmeriţă, marţea trecută,