Cand Victor Ponta a avansat ideea impozitului regresiv pe venit, adica mentinerea cotei de 16% drept cea mai inalta treapta de impozitare si adaugarea altora inferioare pentru veniturile mai mici de 1800 de lei, am fost destul de multi cei care am scris ca ideea, generoasa din punct de vedere social, nu este fezabila din punct de vedere bugetar in actualul context economica intern si international, dar si combinata cu alte reduceri de fiscalitate si majorari salariale.

Pana la urma, pare sa fi inteles acest lucru si Victor Ponta, care a mai introdus in discutie, deocamdata mai degraba ca balon de incercare, inca un impozit, tot de 16%, botezat taxa de solidaritate, pentru bugetarii care castiga peste 4500 de lei pe luna. Initial, Victor Ponta a calificat acest venit drept unul mare, pentru ca apoi sa se corecteze, admitand ca in Romania de astazi 1.000 de euro reprezinta un nivel mediu care asigura un trai nu opulent, ci mai relaxat.

Sigur ca pentru social democratii care adora electoratul captiv, eventual asistat social, cei care castiga 1.000 de euro pe luna, deci incep sa aiba pretentii, au un anumit nivel de educatie, o intelegere mai profunda a lucrurilor si o apetenta redusa pentru chifle populiste, reprezinta o amenintare si trebuie pus la colt. Si tocmai de aceea, aceasta taxa ridica niste semne de intrebare, la capatul carora intrezarim cu totul alte intentii post electorale.

In primul rand, de ce nu are Victor Ponta curajul sa introduca a patra treapta de impozitare cu acte in regula, asumata, ca premier de stanga ce se afla? Pana la urma, impozitul progresiv este o varianta larg, chiar majoritar aplicata in UE? De ce simte nevoia sa recurga la o smecherie precum taxa de solidaritate?

In al doilea rand, de ce intentioneaza sa o aplice discriminatoriu, doar bugetarilor cu venituri peste un anumit plafon, riscan