Am vrut să scriu de ce sînt mîndru că sînt suporter. Dar, oricît m-am străduit, nu am găsit motive. Ba, mai mult, în minte mi s-a întipărit o listă nesfîrşită de motive pentru care NU mai merită să mai fiu suporter.

Să le luăm pe rînd:

- Avem un fotbal modest şi pe alocuri plictisitor. Derby-uri fără spectacol, meciuri fără pasiune.

- Avem stadioane goale pentru că ceilalţi suporteri, probabil mai inteligenţi ca noi, au înţeles deja că fotbalul e o cauză pierdută.

- Avem fotbalişti delăsători, care au ca priorităţi bombele sexy şi ziua în care le intră în cont zecile de mii de euro, dar mai puţin antrenametele şi meciurile de fotbal.

- Avem patroni care nu mai investesc, dar continuă să se agaţe de cluburile lor pentru o fărîmă de publicitate.

- Avem cluburi apărute de nicăieri, fără suporteri, dar cu o groază de bani, care ajung rapid în fruntea clasamentului. Pe urmă se sting la fel de repede.

- Avem echipe de tradiţie cu sute de mii de suporteri care mor sau se zbat să se supraveţuiască în ligile inferioare.

- Avem un preşedinte de federaţie în ochii căruia nu reprezentăm nimic, ba mai mult suntem făcuţi "vagabonzi" şi trimişi "la dracu''".

- Avem o naţională cu rezultate sporadice şi absolut întîmplătoare. Jucători care strălucesc pe moment şi apoi se sting mult prea uşor.

- Avem calificări ratate, dezamăgiri, eşecuri nenumărate, frustări.

- Avem scandaluri, butoane, meciuri suspecte la pariuri, jigniri, bălăcăreli, bombe "sexy" şi femei goale. Totul în direct şi în reluare.

Cu toate acestea, noi rămînem suporteri. Continuăm să susţinem clubul pe care îl iubim. Indiferent de condiţii, indiferent de eşecuri, indiferent de umilinţe. Orice s-ar întîmpla, suntem acolo, pregătiţi să ne susţinem cauza în care credem.

Dar pentru ce? Eu nu găsesc motive. Voi? Am vrut să scriu de ce sînt mîndru