Noul ministru al Educaţiei a avut de răspuns, urgent, la două întrebări „grele“: dacă elevii vor fi supravegheaţi şi anul acesta cu camere video la examenul de bacalaureat şi dacă subiectele vor fi mai „uşoare“. La prima întrebare, răspunsul a fost afirmativ, insistîndu-se asupra faptului că obiectivele camerei video nu vor mai fi fixate, ca în anii trecuţi, „pe geamuri şi uşi, ci pe elevi“. La a doua, răspunsul a fost negativ: subiectele sînt deja făcute, aprobate, parafate, dar la anul sigur va fi altfel.
Nu înţeleg de ce am avea nevoie de supraveghere video ca să ştim exact cum stăm cu învăţămîntul românesc din licee. Ştim de pe acum că elevii, în marea lor majoritate, nu vor reuşi să rezolve exerciţiile de pe foaia de testare. De unde? Din experienţa anilor trecuţi, din simulările naţionale, din uluiala profesorilor universitari confruntaţi cu valuri de studenţi pregătiţi precar. Avem, deci, o bună imagine a hibelor din sistemul de predare. O imagine, însă, care nu pune pe nimeni pe gînduri şi pe fapte. Doar pe vorbe. Anul trecut, după rezultatele proaste de la examenul, filmat, de bacalaureat, am tras doar concluzii zgomotoase despre tinerii care nu mai învaţă fiindcă au modele proaste, şi cam atît. Toamna şcolară ne-a prins din nou în faţa premiselor care anunţă un învăţămînt păgubos.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosApoi, optimismul ministrului privind posibilitatea schimbării subiectelor de examen într-un an este greu de susţinut. (Într-un interviu, a afirmat că este de acord ca subiectele să fie la fel de dificile ca anul trecut, „ca să vedem o radiografie clară“. Un examen care conţine subiecte dificile testează nivelul maxim de competenţă, specializat, şi nu pregătirea medie. Este ca şi cum, înaintea unui control anual, obişnuit, la medic, ai bea cinci litri de vodcă, ca să ai o „radiografie
