Vitregiţi de soartă, cu o sănătate şubredă, părăsiţi de mamă şi de tată, zeci de copii cu dizabilităţi se află în grija statului, în centrele rezidenţiale pentru copii cu deficienţe neuropsihiatrice, care pare singurul loc unde aceştia pot duce o viaţă liniştită, departe de răutatea cu care lumea obişnuieşte să-i trateze.

În judeţul Mureş sunt 121 de copii cu dizabilităţi neuropsihiatrice care locuiesc permanent în nouă centre rezidenţiale, patru în Ceuaşu de Câmpie şi cinci în Târgu-Mureş. Sunt părăsiţi în general în spitale, părinţii lor se ruşinează cu handicapul pe care îl au, îi consideră o povară, şi-i lasă în grija statului. Cel mai mic dintre copii are trei ani, iar cel mai mare 19 ani şi urmează să fie transferat la secţia de adulţi. În proporţie de 90% dintre copii au handicap grav neuropsihomotor. Pot învăţa să se îmbrace, să mănânce, să folosească singuri toaleta, dar nu pot fi incluşi în diverse activităţi. „Şi acestea sunt realizări foarte mari şi se pot realiza în timp destul de lung, cu paşi mici. În schimb, copiii cu handicap accentuat pot fi antrenaţi în activitatea de zi cu zi. Sunt fetiţe care ajută şi la gătit în bucătărie, ştiu să pună masa, să facă patul după ce se scoală sau să-şi aranjeze hainele în dulap. Dar să facă mai mult de atât, să-i implicăm într-o activitate, sau formare profesională nu se pune problema. Toţi copiii, chiar dacă într-un fel sau altul sunt independenţi, rămân tot dependenţi de adulţi”, a explicat dr. Maria Kalakatroni, şef Serviciu Centre Rezidenţiale pentru Copii cu Deficienţe Neuropsihiatrice din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Mureş. Ani de zile sunt ajutaţi de lucrătorii din centre, la fiecare pas unde se poticnesc se uită după instructori şi primesc îndrumare. Chiar şi atunci când sunt antrenaţi în activităţi de lucru manual, DGASPC Mureş organizând anual, de ma