Rudele japonezilor răpiţi de Coreea de Nord la sfârşitul anilor 70 au cerut ajutorul Uniunii Europene pentru a sprijini salvarea acestora. Ei au insistat că una dintre victime ar putea fi din România, ţară membră UE.
Povestea răpirilor datează din anii 70, dar nu a fost rezolvată nici până în acest moment. "Este necesar sprijinul din partea ţărilor europene pentru a salva persoanele răpite", a declarat Teruaki Masumoto, secretarul general al grupului rudelor celor răpiţi. Masumoto a fost audiat ieri de subcomisia pentru drepturile omului din Parlamentul European.
Este prima dată când un membru al grupului a vorbit în faţa Parlamentului European. Masumoto, în vârstă de 56 de ani, a subliniat că una dintre victimele răpirii ar putea fi din România. Ar fi fost răpiţi de asemenea şi cetăţeni din Olanda, Italia şi Franţa.
Printre participanţii la audiere s-a aflat şi Robert King, trimisul special al Statelor Unite în Coreea de Nord pentru drepturile omului.
Vorbindu-le reporterilor după audiere, Masumoto a declarat că grupul rudelor a făcut acum acest pas întrucât consideră că anul de după schimbarea regimului în Coreea de Nord este crucial pentru rezolvarea problemei răpirilor.
În iulie 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care cere Phenianului să elibereze imediat persoanele răpite.
De unde a pornit însă totul? Răpirile au avut loc pe o perioadă de şase ani, între 1977 şi 1983. Guvernul Japoniei a recunoscut oficial că 17 cetăţeni de-ai săi au fost răpiţi de agenţii nord-coreeni. În schimb, oficialii de la Phenian spun că au fost răpiţi doar 13 japonezi. Există o singură certitudine: nimeni nu ştie câşi oameni au fost de fapt răpiţi, iar numărul lor ar putea fi de fapt de ordinul sutelor.
Cele mai multe persoane răpite provin din Coreea de Sud: aproape 500. Potrivit mai multor mărturii, printre cei răpiţi
