Dorinţa de fi deştepţi cu orice preţ ne duce deseori cu oiştea în gard, ca Ieremia altădată. Toţi vrem diplome şi, mai ales, vrem să nu prea muncim, să nu prea citim, să nu prea învăţăm, dar nu scăpăm nici o ocazie de a vorbi despre noi, încercînd cu obstinaţie să ne punem în valoare inteligenţa şi subliniind, fără doar şi poate, superficialitatea educaţiei noastre. Deunăzi, citii o informaţie aparent neînsemnată: fostul premier, declinîndu-şi admiraţia pentru „marele poetul Yates“, ne cita un pasaj care l-ar fi ghidat în viaţa de zi cu zi. Auzisem de poetul irlandez W.B. Yeats (graţie profesoarei mele Ioana Zirra, o mare pasionată de literatură irlandeză), un laureat al premiului Nobel pentru literatură (1923) şi cu superbe poezii de dragoste (şi care n-a fost prea fericit, dat fiind eşecul său amoros). Dar în nici un caz de poetul Yates. O căutare sumară pe eternul Google mi-a relevat un Richard Yates, romancier american, cunoscut mai ales pentru romanul său – Revolutionary Road (1961) –, pe care avem să-l iubesc. Şi care m-a dus cu gîndul la amărîta noastră cultură şi la superficialitatea educaţiei noastre.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriO iniţiativă legislativă vrea, se pare, să ne ofere 100 de euro pentru cărţi. Lăudabil, foarte lăudabil... Dar pentru cine şi pentru ce? Ce fel de cărţi i-ar trebui poporului să se deştepte? Yates ori Yeats? Jurnalistul, care a transcris intervenţia prim-ministrului, n-a prea avut curiozitatea să vadă despre cine ar putea fi vorba. Aşa că cititorul şi norodul sînt la fel de dezinteresaţi de Yeats sau Yates. Pentru că aici se citeşte Ciprian Porumbescu şi Mihai Creangă. Sau cel puţin aşa ne dezvăluie interviurile luate unor amărîţi. Exemplele sînt extreme, dar arată încă o dată imensa prăpastie dintre d
