Pe masura ce se apropie noua runda de alegeri din Grecia, panica pare sa fi cuprins intreaga Europa, incepand cu deponentii bancilor si continuand cu investitorii de pe pietele de capital. In prezent nimeni nu se mai fereste sa spuna ceea ce acum cateva luni de zile era un subiect tabu: Grecia este in faliment, conform celei mai clare definitii a acestei situatii, adica nu mai are bani sa isi plateasca creditorii. Mai mult, din propriile surse bugetare Grecia nu mai are bani sa plateasca nici macar salariile bugetarilor si pensiile. Deci falimentul este total.

Daca la alegerile din iunie partidele pro-europene, care sustin continuarea masurilor de austeritate – de care depinde continuarea asistentei europene – nu vor putea forma un guvern, parasirea Zonei Euro de catre Grecia va fi o realitate. Acest lucru este deja anticipat de piete, in conditiile in care au loc iesiri masive de capital din bancile grecesti.

Unde a gresit Uniunea Europeana in relatia cu Grecia? Nu mai reluam acum istoria cu relaxarea criteriilor de la Maastricht, relaxare de care grecii au profitat din plin in mod iresponsabil, imprumutandu-se peste masura, sau falsificarea situatiilor financiare. Nu vorbim nici de incapacitatea Eurostat de a descoperi falsurile. Nu ca nu ar fi importante in aparitia crizei grecesti si in dezvoltarea acesteia ci pentru ca deja s-a scris destul despre ele. In afara de aceste greseli mai mult sau mai putin asumate, Uniunea Europeana a mai facut, in ultimul an, o greseala fundamentala: nu a luat niciodata in calcul, ca scenariu administrabil, iesirea Greciei din Zona Euro. Drept urmare nu a si-a adaptat mesajele publice lunad in calcul o astfel de posibilitate. Fie din cauza neputintei teoretice de a anticipa toate efectele unei astfel de situatii, fie din trufia de a nu permite nici un esec al uniunii monetare care a adus, intr-adevar, sensibile benefi