Pentru copiii părăsiţi de părinţi, vârsta este un handicap. Cu cât sunt mai mari, cu atât şansele lor de a părăsi sistemul instituţionalizat sunt tot mai mici. Însă oricât de bune ar fi condiţiile de îngrijire dintr-o instituţie rezidenţială, copiii nu vor putea găsi acolo toată căldura şi afecţiunea de care au nevoie, de aceea o alternativă de succes o constituie plasamentul copilului la un asistent maternal profesionist, de unde, dacă au noroc, pot fi înfiaţi sau se pot integra în familie şi rămân ani buni acolo, având o „mamă” şi un „tată” de împrumut, care îşi revarsă toată dragostea şi atenţia asupra lor, chiar dacă nu sunt proprii lor copii.

În judeţul Mureş, la sfârşitul lunii aprilie, un număr de 456 de copii erau “adoptaţi” de către 253 de asistenţi maternali profesionişti, unii dintre ei având câte un copil în plasament, alţii câte doi sau trei. Rodica Maier este asistent maternal profesionist din 2004, are două fete, proprii săi copii, dar a considerat că are încă multă dragoste de oferit şi pentru copiii abandonaţi. În prezent are doi copii în plasament, o fată de nouă ani pe care o îngrijeşte de la vârsta de un an şi un băieţel de cinci ani şi jumătate, pe care l-a “adoptat” când nu avea nici măcar un an. Consideră meseria de asistent maternal una dintre cele mai frumoase, deşi nu este uşoară, pentru că implică mult lucru cu copiii, necesită multă atenţie, răbdare, dragoste şi are un mare secret. “Trebuie să-i tratezi ca pe copiii tăi proprii. Şi copiii aceştia au dreptul la viaţă ca şi copiii tăi, dacă îi iei şi îi creşti ca pe copiii tăi nu e greu, ei au nevoie de mamă şi de tată”, a mărturisit Rodica Maier.

Unul dintre lucrurile pe care copiii trebuie să le conştientizeze este că asistenţii maternali nu sunt părinţii lor adevăraţi, că ei se află în grija lor doar temporar. “Ştiu adevărul fiecare, în limita posibilităţilor, dar ne consideră