Procurorul de şedinţă lasă pe toată lumea cu gura căscată când întreabă dacă Adrian Năstase a vorbit cu fostul şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii, Adrian Grăjdan, în data de 22 mai, la cinci dimineaţa, adică fix în ziua în care instituţia notifica Înalta Curte că se retrage din proces şi că nu se consideră prejudiciată. Instanţa respinge întrebarea procurorului, la cererea avocaţilor, dar admite ca procurorul să depună acte la dosar. Ce acte? Cum ar putea proba DNA faptul că a existat la ora cinci dimineaţa o discuţie între Grăjdan şi Năstase? Cu interceptări obţinute cu mandat sau cu lista apelurilor.

Adrian Grăjdan este cercetat de procurorii DNA sub acuzaţia de favorizarea infractorului, după ce a dispus cu de la sine putere, fără alte avize legale, să retragă instituţia din procesul „Trofeul Calităţii“. Putem presupune că, în timpul cercetării, procurorii au căutat orice probe capabile să indice complicitatea între suspectul Grăjdan şi inculpatul Năstase. Orice indiciu, cât de mic, s-ar adăuga suspiciunilor deja existente că avem de-a face cu o acţiune premeditată.

Or, ce pot face procurorii în astfel de cazuri? Să aplice procedura standard: verificarea listei apelurilor telefonice. Greu de crezut că există vreun mandat de interceptare pe numele lui Grăjdan, abia numit în funcție, sau pe numele lui Năstase, trimis deja în judecată. N-ar fi cu totul exclus, dar pare puţin probabil. Procurorii au căutat, cel mai probabil, lista apelurilor date sau primite de fostul şef ISC, cum procedează de regulă cu toţi cei anchetaţi.

Aici apare însă o mică problemă. Listingul apelurilor telefonice probează, cel mult, că între Grăjdan şi Năstase a existat o discuţie telefonică. Atât şi nimic mai mult. Operatorii de telefonie nu au voie să păstreze conţinutul convorbirilor. Prin urmare, dacă au doar lista apelurilor, vom afla mai multe doar dacă Gră