01 Iunie 1992 * "Jandarmul mondial" impune embargoul asupra Iugoslaviei

CÎT NE VA COSTA - DUPĂ "EXPERIMENTUL IRAKIAN"- ALINIEREA LA BLOCADA ÎMPOTRIVA UNICULUI NOSTRU ALIAT NATURAL DIN ZONĂ?

„Codul etic" mondial se construieşte din nou pe spezele celor săraci

Contribuţia României la constituirea — pentru prima dată în istoria Naţiunilor Unite — a unui front comun care să amendeze, eficient, un act de agresiune, a fost considerată, la vremea respectivă, esenţială. Ţara noastră deţinea, în vara lui '90, preşedinţia Consiliului de securitate al ONU, prin domnul Aurel Dragoş Munteanu, care şi-a demonstrat atunci calităţile sale de diplomat.

S-au dovedit de o enormă utilitate în eliminarea diferenţelor de vederi dintre unii reprezentanţi din forul mondial ce ar fi putut bloca sau întîrzia rezoluţia de instituire a embargoului împotriva Irakului. România a luat această decizie politică conştientă de faptul că-şi afecta grav situaţia economică: Irakul ne datora, la acea vreme, 1,7 miliarde de dolari, şi petrolul pe care se angajase să ni-l livreze ar fi fost o gură de oxigen pentru economia noastră agonizantă.

A luat-o conştientă de importanţa instaurării unui climat de corectitudine şi echitate în dezordinea mondială provocată de spectaculoasele răsturnări înregistrate în ultima jumătate de secol. Occidentul şi Orientul petrolier au părut mişcate de sacrificiul României şi au promis sprijin şi compensaţii. Ba, mai mult, America ne-a dat de înţeles că problema clauzei e ca şi rezolvată. Luni de zile nu s-a întîmplat nimic.

Apoi, în faţa iminenţei conflictului armat, demersurile diplomaţiei occidentale s-au înteţit şi promisiunile au fost reiterate. Atît de puternic încît ne-am simţit datori să intervenim direct — fie şi printr-o unitate medicală şi o ofertă de apă minerală. Cobeligeranţa pripită — ce s-ar fi putut repercuta, la vrem