Când a venit pe lume, puţin mai devreme decât se aşteptau părinţii ei, adică la opt luni, Meda avea mâinile şi picioarele vinete. După investigaţiile medicale pe care i le-au făcut fetiţei când împlinise trei luni, medicii i-au pus un diagnostic "parezie cerebrală" şi au recomandat să înceapă cât mai repede recuperarea. "Până la vârsta de un an am făcut tratamente în ţară. Meda nu stătea în fund şi nu-şi ţinea capul. Pe internet am aflat, de la alţi părinţi, că există o clinică în Ucraina specializată pentru astfel de cazuri. Ne-am programat şi am început să strângem banii. De la motocicliştii din ţară am primit bani pentru trei tratamente, iar şefii mei mi-au dat bani pentru încă două. Am fost în Ucraina de şapte ori până acum, câte o dată la patru luni, şi am făcut şedinţe de kinetoterapie, masaj, apiterapie, adică împachetări cu ceară. Dar terapia trebuie făcută zilnic. Acum, din punct de vedere fizic Meda e relativ bine: merge, urcă scările, chiar dacă ţinându-se", povesteşte mama, Corina Stelian.
Ea a încercat să-şi ducă fetiţa la o grădiniţă de stat, însă nu a fost primită. A avut probleme şi la grădiniţa particulară, după ce aceasta a fost vândută. "La sfârşitul lunii ianuarie am mutat-o la altă grădiniţă. Aici sunt şi copii sănătoşi, şi copii cu probleme. De exemplu, sunt copii cu sindrom Down. Meda face acolo şi logopedie. Vine şi acasă o logopedă, o doamnă care a înţeles situaţia noastră şi nu ne ia bani", spune Corina. Fetiţa nu e violentă, e sociabilă şi se înţelege bine cu colegii de grădiniţă. "Nu copiii sunt problema, ci părinţii. Unui copil i s-a spus că o colegă de grădiniţă, care nu poate merge, are febră musculară. Atunci el a întrebat cu naivitate: «Meda de ce nu vorbeşte? O doare în gât?»."
De două ori pe săptămână, Meda face acasă şi terapie ocupaţională, adică învaţă formele, culorile cu ajutor unor jocuri. Fetiţa sufe
