Fostul premier joacă imprudent şi mizează prea mult pe tovarăşii săi, care ar vrea să-l ajute, dar nu imediat, nu în mod direct şi nu necondiţionat. Înainte să afle dacă telefoanele sale sunt sau nu ascultate, Adrian Năstase ar fi vrut să vadă mai multă solidaritate din partea colegilor săi care au în mâini pârghiile puterii, dar nu vor să le folosească.

Atunci când a vorbit dimineaţa devreme cu fostul şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), Adrian Năstase credea că odată cu venirea PSD la putere telefoanele lui nu vor mai fi urmărite şi că de anumite detalii sensibile ale dosarelor sale se vor ocupa mai tinerii săi colegi de partid pe care i-a adus la PSD, i-a ajutat să parvină, să aibă funcţii, să se caţere mai sus decât i-ar fi lăsat competenţele şi calităţile native. Nu sunt, însă, prea mulţi în jurul lui care să-l ajute din prietenie, dar există în schimb un sistem de interconexiuni care funcţionează pe dedesubt şi care ţine de o frăţie subterană, iar sprijinul pe care îl poate primi Adrian Năstase vine mai degrabă din această zonă tenebroasă, decât din PSD.

Convorbirea matinală a fostului premier ar fi putut avea loc chiar cu Victor Ponta, dacă actualul şef de guvern s-ar trezi mai devreme şi dacă ar fi interesat de ceea ce se întâmplă cu mentorul său. Pentru Adrian Năstase e ceva obişnuit să sune şi să fie sunat la cele mai mici ore, mai ales atunci când în ecuaţie sunt chestiuni atât de importante şi urgente, cum e propria sa libertate. Pentru oameni ca Ion Iliescu şi Adrian Năstase este neconceput să-ţi laşi un tovarăş pe mâinile duşmănoase ale unei justiţii necontrolabile, de aceea fostul premier crede încă în providenţa istorică şi aşteaptă ajutorul sistemului pe care l-a protejat şi hrănit pe vremea când era şeful guvernului.

Fostul premier a fost prea sigur pe el sau poate prea speriat de perspectiva condamnării sa