„Weekend Adevărul“ vă propune câteva istorii alternative desprinse din viaţa uneia dintre cele mai populare personalităţi contemporane
Ceea ce urmează sunt câteva poveşti. Despre regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, s-au umplut tone de hârtie. În măsura în care a fost posibil, fiecare amănunt făcut public la un moment dat a fost tocat de presă.
S-au tras concluzii şi s-au construit dezbateri. Astfel că poveştile ce urmează nu-şi propun să spună ceva nou. Ci doar să reinterpreteze sumar câteva dintre secvenţele din viaţa unei persoane condamnată să trăiască pe tronul unei ţări. A unei persoane născute pentru a deveni simbolul unei naţiuni.
Sfârşitul războiului şi fuga din palat
„A fost Ziua Zilelor, a fost ca nicio altă zi de dinainte", avea să caracterizeze Mollie Panter-Downes, de la „New Yorker Magazine", ceea ce englezii numesc, „V-E Day", Ziua Victoriei din Europa, sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Se întâmpla în 8 mai 1945.
Clopotele răsunau peste tot în Insulă şi vapoarele de pe Tamisa claxonau răguşit. Totul era acoperit în culorile naţionale, până şi câinii fuseseră împodobiţi în însemnele statului. Străzile erau pline, bărbaţi, femei şi copii, adunaţi pentru a sărbători pacea şi sfârşitul coşmarului.
Londra era o inimă pulsând cu frenezie. Potrivit estimărilor din epocă, numai în faţa Piccadilly Circus se afla o mulţime de aproximativ 50.000 de oameni. Se dansa pe străzi, apăruseră orchestre inventate ad-hoc şi arcodeonişti de circumstanţă. Cerul era luminat de artificii.
La orele 15.00, premierul britanic, Winston Churchill, a intrat în direct cu naţiunea, transmiţând mesajul pe care cu toţii voiau să-l audă: războiul luase sfârşit. Imediat după discurs, regele George al VI-lea,regina Elisabeta I şi cele două prinţese au ieşit la balconul Palatului Buckingham, pentru a
