Nici nu s-a uscat cerneala pe noua lege privind independenta reglementatorului in energie ANRE, aproape adoptata in Parlament – poate o stiti, aia care transpune o bucata din Directivele europene privind piata unica de gaz si energie electrica, si pentru care suntem acum pe la portile Curtii Europene de Justitie ca nu le-am transpus inca, aveau termen 3 martie 2012. Batalie indelungata pentru ANRE, dezbateri de durata, discutii despre principii inalte, in spiritul Directivelor: cum facem ca reglementatorul sa fie realmente independent, hai sa nu mai numeasca premierul conducerea, ba hai sa nu-i mai numeasca nici Basescu la propunerea premierului, mai bine Parlamentul, ca sa ne asiguram ca reglementatorul e realmente independent de Executiv, controlul politic sa fie mic, sa discutam de competenta oamenilor in functii de conducere, ca ne trebuie oameni de calibrul lui Isarescu sau Chiritoiu si la sefia acestui reglementator, daca tot zicem de energie ca e sector strategic. Ei, tocmai ne bucuram ca in sfarsit s-a gasit o formula excelenta de garantat independenta ANRE, care s-a dovedit ca functioneaza la BNR (control parlamentar). Si tocmai speram ca in sfarsit se va pune realmente problema ca reglementatorul in energie sa aiba “dinti” si fata de presiunile Guvernului, ca de la anul sa poata taia in carne vie cand companiile de stat din subordinea Guvernului se comporta anticoncurential, cand Guvernului ii mai trece prin cap sa infiinteze unul-doi campioni cu pozitie de monopol si tentati sa faca abuz asupra consumatorilor, sau cand vreun politician din Executiv vine cu idei populiste “sa dam curent si gaz ieftin la popor” (si, mai ales, la baietii destepti din electricitate si gaz, pe socoteala companiilor de stat).

Iata ca iluziile au fost spulberate – putem observa de pe acum cam cum se vede de la Bucuresti ideea de a ne insusi spiritul Directivelor europen