În loc să-şi sprijine clienţii în dificultate prin reduceri de dobândă, băncile au ales ca singur „ajutor“ pentru aceştia amânarea la plată. Sub paravanul restructurării, unele bănci au fost la un pas să îşi „omoare“ clienţii.

Anca M. a contractat în august 2008 un credit ipotecar de 124.000 franci elveţieni (CHF). Cu puţin timp înainte, ea accesase un credit de nevoi personale de 18.000 CHF. Rata cumulată pentru cele două credite era de circa 980 CHF (710 euro).

Pe parcursul lui 2009, pe fondul accentuării crizei, veniturile ei au scăzut cu mai mult de 50%, sub nivelul cumulat al ratelor. Abia la jumătatea lui 2010 banca a ajuns să îi propună o soluţie „otrăvită“. Mai exact, schimbarea în euro a monedei creditului şi acordarea unei graţii totale timp de șase luni. Şocul a venit după perioada de graţie, când ea a observat că rata pe care trebuia să o plătească este cu 35% mai mare decât înainte (980 euro), întrucât prin schimbarea monezii banca i-a majorat dobânda cu două puncte procentuale, de la 5,5% la 7,5%.

În acest fel, ea a înregistrat mai multe rate neplătite integral. Solicitând de mai multe ori băncii o reducere a marjei, de la 6,5% (la ipotecar), a primit refuzuri pe linie. Şi asta în condiţiile în care banca avea în ofertă pentru clienţii noi credite ipotecare cu marjă de 5%.

Tratament iresponsabil

Prin această atitudine, banca dovedeşte şi o mare prostie în raport cu propria afacere. Ambele credite ale Ancăi (vezi exemplul din tabel, care acum au ajuns la un sold de 120.000 euro, stau pe o garanţie evaluată la circa 40.000 euro. În caz de ajungere la executare, banca ar încasa circa 25.000 euro pe garsoniera clientei şi va rămâne să recupereze de la ea restul de 95.000 euro. Ceea ce ar fi imposibil în condiţiile legii, care limitează poprirea pe venituri la maximum o treime.

Asupra acestui tratament iresponsabil