...jucam şi noi niscai amicale de pregătire înaintea participării la turneul final. Cel la care urma să practicăm „cel mai urât joc văzut vreodată la un turneu final”, după cum a scris presa germană la terminarea acestuia. Acum, deşi părea greu de imaginat aşa ceva, nu avem ocazia să mai etalăm nici măcar jocul ăla urât decât din postura de sparring-parteners ai altora care, în dorinţa de a obţine un rezultat sigur bun, acceptă să joace cu o echipă aflată pe locul 45 în lume. De-a dreptul tragic ar fi să scoatem un rezultat bun cu elveţienii şi astfel lui Piţurcă să-i treacă iarăşi prin cap total nefondata idee că el e chiar antrenor. Mai rămâne să aflăm şi ce semnificaţie are în neuronul lui Piţurcă sintagma „rezultatul bun”. Acum, când scriu rubrica asta, mai sunt vreo 10 ore până să înceapă meciul. Când citiţi dv., ştim deja şi scorul. De pariat, am pariat deja pe Elveţia. Nu fiindcă m-ar fi impresionat cele 5 goluri pe care le-a înfipt nemţilor sâmbătă seara, într-un meci în care Germania părea ieşită la iarbă verde, la picnic, nu la fotbal, ci fiindcă Piţurcă (care vă reamintesc că a fost gonit de prost, mai degrabă de public şi de presă decât de federaţie, şi adus înapoi de deştept, după ce Răzvan s-a arătat absolut la fel de prost) nu cred să fi evoluat cumva între timp. Iar asta mă face să cred că pentru ăsta „rezultat bun” înseamnă un 0-0, ceea ce s-ar traduce prin: curu-n poartă, toată lumea în careul nostru, mingea bubuită-n faţă, ăla lăsat de prost (ca Mutu acum 4 ani, dar de unde să mai găseşti un Mutu în ziua de azi!?) mai spre centru să fugă după ea, poate luftează fundaşii ălora, iar în rarele momente când legăm două-trei pase, să le dăm tot înapoi, că Pisică e şi el om... Pe ce mă bazez? V-aş întreba eu: dar dv. pe ce vă bazaţi când credeţi că Piţurcă e-n stare şi de altceva? Iar argumentul suprem e cazul Florescu: l-aţi văzut vreodată dând o pa