Lara Şaban, pe numele ei de botez Senghiuzel, provenea dintr-o familie extrem de nevoiaşă. Mama ei era femeie de serviciu la şcoli, iar tatăl ei, pe care Lara l-a moştenit la trăsături, căzuse în patima beţiei. A murit ca un câine, pe stradă, într-o iarnă grea.
Îi întrebăm pe oamenii de pe stradă unde a copilărie Lara. Ne arată o casă sărăcăcioasă, ascunsă după porţi mari, de fier. Încercăm să vedem ce e dincolo de porţi. Nişte cocioabe, care arată mai degrabă a cocină de porci decât a locuinţă.
Numele ei real: Senghiuzel
Mama s-a chinuit mai mult singură să crească cei patru copii. Băiatul Ghiunal era cel mai mare şi avea grijă de surorile sale Medi, Senghiuzel (Lara) şi Sevinci.
Erau foarte săraci. Mama lor se angajase femeie de serviciu. În schimb, ea s-a ţinut numai de fărădelegi. S-a încurcat cu cămătarii, care i-au lăsat în cele din urmă fără casă, după ce anterior a declarat că are mai multe camere şi pe care le-a vândut de mai multe ori. Vecinii îşi amintesc cum mama Larei le-a spart geamurile. „Aceste lucruri au căzut ca un blestem asupra copiilor, care nu au nicio vină“, spun ei.
Pe tată nu se puteau baza. Copiii au frecventat aici numai 8 clase, dar nici pe acelea nu le-au terminat.
Şcoala la care a învăţat Lara
Trecea pe strada unde a copilărit
Vecinii spun că Lara era foarte frumoasă, că moştenise ochii albaştri ai tatălui. De câte ori ajunge în România, Lara trecea pe la casa în care a copilărit, fie doar pentru a-şi salute foştii vecini şi a cumpăra ceai de la vecinul din colţ. Le spunea că îi merge bine şi că toţi ai ei sunt bine, sănătoşi.
Cei care au cunoscut-o pe Lara în primii ani din viaţă au rămas şocaţi când au aflat ce i s-a întâmplat. Cred că e vorba de un blestem: ca fratele să-şi omoare sora.