În spatele plânsului la copilul mic se poate ascunde o boală. Specialiştii sfătuiesc părinţii să înveţe felul în care aceştia plâng atunci când au anumite nevoi, dar şi atunci când au dureri.
„Plânsul nu poate fi caracterizat numai un semn al durerii, dar intensitatea lui se pare că da. Plânsul este un semn şi simultan un semnal şi reprezintă prima formă de comunicare a nou născutului: plânsul ascuţit, ritmicitatea, durata plânsului, constanta lui sunt factpri de luat în seamă”, a precizat dr. Adriela Turcu, şeful Clinicii Neonatologie Prematuri din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş în cadrul dezbaterii organizate ieri, cu titlul „Durerea la nou născuţi”.
Răspunsurile nou născutului la durere pot fi comportamentale, ca modificările expresiei feţei: grimasă, tremurături ale bărbiei, mişcări linguale, încruntare sau mişcări ale corpului ca încleştarea degetelor, zvârcolire, modificări de ritm cardiac sau frecvenţa respiratorie, paloare, înghiţiri repetate, etc. Capacitatea nou născutului de a resimţi durerea şi de a reacţiona la durere depinde de factori ca maturitatea sistemului nervos central, starea de alertă a nou născutului, durata şi tipul de stimul nervos, starea de sănătate sau de boală a nou născutului, iar cunoaşterea acestor factori ajută la o terapie adecvată.
Medicul sfătuieşte părinţii să fie atenţi la felul în care plânge copilul şi atunci când plânge să inspecteze toate cauzele care ar putea duce la acesta. „Să fie foarte atenţi să recunoască durerea determinată de plâns. Una este să plângă pentru că îi este foame, are un disconfort, îi este frig, dar alta este felul de a plânge în momentul în care este asociat unei dureri. Asta este important să recunoască părintele şi atunci detectează boala. Şi atunci îşi spune copilul meu este curat, i-am dat de mâncare, nu este frig, de ce plânge copilul meu. Trebuie să fie atenţi la felul î