- Editorial - nr. 104 / 31 Mai, 2012 Atitudinea antiromaneasca a propriei noastre clase politice, instaurata la putere dupa 1989, care ne-a vandut tara sub toate aspectele, ar trebui sa ajunga urgent in instanta. Daca, pana in prezent, opinia publica a fost mai mult atenta la partea materiala a actiunilor devastatoare, evenimentele care in acesti 22 de ani s-au succedat, si care au culminat cu incercarea de infiintare la UMF Targu-Mures a unei facultati de medicina exclusiv in limba maghiara, si apoi cu aprobarea Guvernului Ungureanu de a permite unei formatiuni politice maghiare de extrema dreapta aducerea si inmormantarea la Odorheiu Secuiesc, cu mult tam-tam "provocator”, a osemintelor unui scriitor fascist notoriu, Nyiro Joszef, demonstreaza ca "iubita” noastra clasa politica, in integralitatea ei, a scos la mezat parti din teritoriul patriei, pe care le-a amanetat sub diferite forme liderilor minoritatii maghiare, pentru a face din ele ce vor. Si ce altceva stiu ei mai bine sa faca decat cate o insula, mai mare sau mai mica, de Ungarie in inima de Romanie? Asa a ajuns minunata Transilvanie, provincia de vis care, atat prin istoria sa, cat si prin frumusetea ei, a dus faima Romaniei peste mari si tari, o piesa singuratica, oarecum desprinsa de contextul romanesc, un teritoriu al tuturor si al nimanui, in care noii stapani pe cale de a se incorona isi pot permite orice, de la depersonalizarea ei de spiritul romanesc si incarcarea pana la refuz cu hungarisme, pana la efectuarea, pe teritoriul Ardealului si, pe scara larga, a unor manifestari si ceremonii antiromanesti de neimaginat, care sa sugereze deplina lor dominare. Dupa atatea si atatea acte si gesturi de demonstratie de forta pe teritoriul Romaniei, care au avut loc in cei 22 de ani, si mai ales in ultima vreme, ne intrebam ce ar mai fi ramas din prestigiul atat de sifonat al statului roman, daca autoritati