Carmina este o fetiţă cu o sensibilitate aparte. Pentru ea, viaţa a devenit un cor al sunetelor, pentru care este dispusă să îşi dedice până şi cele mai fugitive gânduri. La un moment dat, surioara ei i-a demonstrat că nu poate trăi fără muzică. Nu trecuseră nici cinci minute fără ca fetiţa să nu fredoneze un cântec. Carmina are 11 ani, este în clasa a V-a A la Gimnaziul “Dacia” din Târgu-Mureş şi îşi împarte timpul între şcoală, grupul vocal “Pianissimo” în care activează la Palatul Copiilor şi pianul, instrumentul la care adoră să cânte încă de la 10 ani. Dublul ei talent nu o copleşeşte ci o încântă, lăsându-se mânată în lumea muzicii de către profesorii ei, Marian Someşan şi Ileana Teodorescu. Nici nu îşi mai aminteşte numărul concursurilor la care a participat ori urcările pe scenă. Şi nu a ţinut nici evidenţa premiilor obţinute. Pentru Carmina, cântatul este o plăcere iar scena este un loc magic. Spectacolul ideal ar trebui să aibă o scenă mare, cu un public numeros, pe care vocea ei sau poate, pianul ei de suflet, să-l încânte. Pentru a-şi exersa talentul, Carmina a participat la numeroase concursuri, precum “Ursuleţul de aur”, la Baia Mare, „Constelaţia necunoscută”, la Vaslui, „Zâmbet de copi”, la Drobeta Turnu Severin, „Mamaia Copiilor” la Cluj-Napoca. Îi place să interpreteze muzică uşoară însă nu doreşte să combine vocea şi pianul şi nici măcar nu poate să facă o comparaţie între ele, pentru că le iubeşte la fel de mult. Talentul vocal i-a fost descoperit în clasa I, la o preselecţie. Emoţiile scenei nu îi mai dau târcoale decât la început. “Spun un “Doamne ajută!” şi merg mai departe şi apoi, după ce cânt, emoţiile dispar”, explică eleva. Carmina conştientizează ajutorul primit din partea celor dragi, unde îşi menţionează părinţii, fraţii şi profesorii. La şcoală îi plac aproape toate materiile şi regretă faptul că nu poate participa la concursurile şcol