Poarta de lemn ascunde o curte îngustă, lungă, brăzdată de o parte şi de alta, de uşi de mărimi şi culori diferite. Peste 20 de suflete împart prieteneşte acelaşi petic de pământ, al cărui pavaj sunt nişte bolovani umezi şi negri de la ploaia de dimineaţă. De cum intri în curte, se ivesc, unul câte unul, chipuri în dreptul ferestrelor. Oameni joviali aşteaptă să le calci pragul, oferindu-ţi o lecţie de prietenie. Aici, pe strada Călăraşilor din Reghin locuieşte Florin Horvath, un băietan de 16 ani, vestit, la vârsta lui, în lumea muzicanţilor. Florin nu îşi mai aminteşte când s-a apucat prima dată de cântat. Ştie doar că a învăţat singur, în casă. Fără prea multe întrebări, constată, alături de cei din familie, că bateria era instrumentul care “îi venea ca o mănuşă”. După ce a văzut că se descurcă cu cântatul şi a văzut reacţia celor din jur, Florin s-a ambiţionat şi i-a cerut tatălui să îi cumpere bateria lui. După mai multe insistenţe, părintele a cedat rugăminţilor iar acum, Florin îşi priveşte cu drag achiziţia. Fratele, mătuşa, verişorii, cu toţii îl privesc cu mândrie şi cu luare aminte. “Cu asta am început şi asta îmi place. Dar, pe viitor, vreau să învăţ să cânt la altceva. Nu pot să ajung departe cu acest instrument”, explică Florin, cu o expresie gravă, pus pe gânduri. Mătuşa lui, lasă şi ea capul în jos iar fratele lui, Emil, îşi îngustează zâmbetul. Cu toate acestea, Florin are cu ce se mândri. A cântat alături de Liviu Guţă şi Florin Salam, care i-au promis că, după ce va deveni major, îl vor lua cu ei şi îl vor învăţa tot ce trebuie să ştie un bun cântăreţ. Până atunci, Florin ştie ce are de făcut: va învăţa să cânte la orgă. Orga este instrumentul la care cântă tatăl lui. La fel şi clapa sau acordeonul. “Aici, la noi în familie, am avut mulţi muzicanţi”, explică Elena, mătuşa lui Florin. Emil, tatăl, a început să cânte de la 14 ani şi acum este chemat