Inainte de a va povesti una alta despre vizita salinei, n-ar strica sa aflam cum s-a ajuns aici. Prima atestare a unei exploatari de sare in Turda a fost in secolul XIII. Timp de 600 de ani, Salina Turda a fost una dintre cele mai importante din Transilvania, dar din secolul XIX a inceput din pacate sa decada, fiind inchisa in anul 1932. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost folosita de populatie ca adapost antiaerian, iar dupa terminarea acestuia si pana in 1992 a fost deschisa pentru public. In anul 2008 a intrat in amplul proces de modernizare despre care va ziceam la inceput, care a costat 6 milioane de euro, fiind redeschisa publicului in ianuarie 2010. Mie personal mi se pare extraordinar ca in mai putin de un an, Salina Turda a reusit sa se promoveze extrem de bine, astfel inregistrand valuri de turisti in fiecare zi. Accesul spre salile si minele vizitabile din salina se face prin Galeria Frantz Iosef. Ulterior se pot vizita mai multe Sali - sala ecourilor, sala crivacului (instalatia de transport pe verticala a sarii), sala putului de extractie - si, cele mai frumoase, Mina Rudolf si Mina Terezia, care au fost amenajate dupa parerea mea genial, chiar fantezist pe alocuri. Primul contact cu Mina Rudolf de face de sus si pentru a ajunge pe “fundul” ei, se foloseste un lift sau se poate cobori pe scari. Inca de sus ti se pare ca ai aterizat pe alta planeta. Mina este frumos luminata si s-ar putea spune ca este mina sporturilor, pentru ca aici gasim un teren de fotbal, teren de minigolf, pista de bowling, mese de biliard si de tenis de masa, precum si o roata ca in parcurile de distractii, lucruri pe care nu te-ai astepta in niciun caz sa le gasesti in asa loc. Dar daca aici ati fost uimiti, stati sa vedeti Mina Terezia, cu care de asemenea veti avea primul contact de sus, mai exact de la un balcon aflat in Mina Rudolf. Mina Terezia este o mina sub