Pentru privilegiul de a vinde pe piața din România, producătorii de medicamente sunt obligați să plătească controversata taxă claw-back. Sosite cu peste 50 de zile de întârziere, informațiile cu privire la vânzările de medicamente păstrează linia unilateral transparentă cu care deja ne-am obișnuit.

Sume de ordinul milioanelor de lei sunt transpuse sec în documentul electronic, iar, cu timiditatea stângace a unui novice, producătorii trebuie să facă față provocării de a desluși proaspăt modificata formulă de calcul. Spre deosebire de trimestrul trecut, de data aceasta autoritățile nu și-au asumat mai mult decât „necesarul“. Astfel, producătorii s-au trezit în fața unor variabile devenite acum constante, asupra cărora nu există niciun fel de control. Cum situația nu ar fi fost și așa destul de tensionată, cu două zile înainte de termenul de plată, CNAS depistează o eroare în informațiile transmise inițial. Mai exact, recunoaște că stabilise în mod eronat o valoare semnificativ mai mare (decât cea reală) a taxei clawback datorate.

Deși se spune că greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, anunțul CNAS vine prea târziu: majoritatea plăților ar trebui să fie deja inițiate pentru a respecta termenul limită. Rezultatul? Disponibilități de ordinul sutelor de mii de lei în conturile bugetului statului, pe care autoritățile nu le vor returna prea curând. În schimb, dacă nu efectuau plata taxei la termen, fiecare zi de întârziere ar fi adus producătorilor de medicamente noi penalități. Nu este nicio surpriză, diferența de tratament fiind un lucru obișnuit: CNAS achită și cu întârzieri de 300 de zile medicamentele consumate, fără a plăti măcar dobânda pieței sau dobânda de referință a BNR.

Dincolo de agitația declanșată de termenele strânse, producătorii au fost informați că datorează taxa pentru medicamente pe care nu le mai comercializează în Români